PRESTANȚĂ s. f. Ținută, înfățișare, atitudine impunătoare (gravă și demnă). Căminarul, acum om ca la patruzeci de ani, era un bărbat de statură aproape mijlocie și cam slab, dar avea un soi de prestanță fizică. CAMIL PETRESCU, O. I 303. Monoclul din ochiul drept... îi dădea o prestanță de om de stat. MIRONESCU, S. A. 110.