Definiția cu ID-ul 505600:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

práștie (prắștii), s. f.1. Veche armă de aruncat bolovani. – 2. Distanță străbătută de o piatră aruncată cu praștia. – 3. Ceatlău prins la capătul osiei pentru a permite înhămarea a trei cai. – 4. Căpăstru, frînghie cu care se dresează caii la manej. – Mr. praoște, megl. praști. Sl. prašta (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 261; Conev 122), cf. bg. praštka, cr., slov., prača, rus. prăstĭ.Der. prășcău (var. prașcău), s. m. (Mold., Trans., haimana, pierde-vară); prăștiaș, s. m. (luptător cu praștia, cal lăturaș); prăștier, s. m. (cal lăturaș); împrăștia, vb. (a răspândi, a risipi, a dispersa).