O definiție pentru ponorâtor

Regionalisme / arhaisme

ponorâtoriu, -oare, adj. (înv.; despre terenuri) care se ponorăște, se surpă, alunecă; alunecos.

Intrare: ponorâtor
ponorâtor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ponorâtor
  • ponorâtorul
  • ponorâtoru‑
  • ponorâtoare
  • ponorâtoarea
plural
  • ponorâtori
  • ponorâtorii
  • ponorâtoare
  • ponorâtoarele
genitiv-dativ singular
  • ponorâtor
  • ponorâtorului
  • ponorâtoare
  • ponorâtoarei
plural
  • ponorâtori
  • ponorâtorilor
  • ponorâtoare
  • ponorâtoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)