O definiție pentru podir
Enciclopedice
podir, podire s. n. (Înv.) Veșmânt bisericesc lung până la pământ și larg; stihar. – Din gr. podiris.
Intrare: podir
podir substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)