Definiția cu ID-ul 419531:
Arhaisme și regionalisme
plăcintor, plăcintoare, s.n. (reg.) 1. sucitor (pentru întins foi de aluat), plăcintar. 2. bucată dreptunghiulară de lemn cu care se calcă rufele de pânză groasă; măngălău.
plăcintor, plăcintoare, s.n. (reg.) 1. sucitor (pentru întins foi de aluat), plăcintar. 2. bucată dreptunghiulară de lemn cu care se calcă rufele de pânză groasă; măngălău.