4 definiții pentru piano-forte
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PIANOFORTE, pianoforte, s. n., adv. 1. S. n. (Înv.) Pian (1). 2. Adv. (în forma piano-forte; indică modul de executare a unei lucrări muzicale) în mod brusc de la piano la forte. – Din it. pianoforte.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
piano-forte (muz.) (desp. pia-) adv.; abr. pf
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*piano-forte (it.) (pia-) adv.; abr. pf
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de liastancu
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
piano-forte (cuv. it. „încet-tare”) sau forte-piano. 1. Nume italian dat primului instr. cu taste* și coarde lovite, la care se putea obține gradarea nuanțelor de la piano la forte prin simpla diferență de presiune a degetelor asupra tastelor. Prin abreviere s-a ajuns la cuvântul piano (pian*). 2. Indicație dinamică* prin care se cere o trecere bruscă de la piano* la forte*. Abrev.: pf. V. forte (fp).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
piano-forteadverb
- 1. Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) în mod brusc de la piano la forte. DEX '09
- comentariu pf DOOM 2
etimologie:
- pianoforte DEX '09 DEX '98 DN