Definiția cu ID-ul 929356:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIÁȚĂ, piețe, s. f. I. 1. Loc (sub cerul liber) cuprinzînd adesea amenajări speciale, unde se face comerț de mărfuri cu amănuntul. V. tîrg. De cîteva ori pe săptămînă ne trimitea stăpînul la piață, în tîrg, că era aproape. V. ROM. noiembrie 1953, 185. Mara-și scoate șatra și coșurile pline în piața de pe țărmurele drept al Murășului, unde se adună la tîrg de săptămînă murășenii. SLAVICI, O. II 3. ◊ Expr. A face piața = a tîrgui, a cumpăra alimente pentru hrana zilnică. 2. Loc public, larg și descoperit, de obicei înconjurat de clădiri sau de plantații și amenajat în interiorul unei localități, pentru a o înfrumuseța, a înlesni circulația aerului și a vehiculelor etc. Nu țiu să-mi fie bronzul în piață, Să-ntrebe gură-cască cine-am fost. Aici și-acuma cît mai sînt în viață Aș vrea să aibă verbul meu un rost. BENIUC, V. 87. Noul doge mă zări Și pe-a lui San Marco piață Din palat se coborî. ALECSANDRI, P. I 161. II. (Ec. pol.) Sfera circulației mărfurilor, constituind o categorie a economiei de mărfuri, care devine complet dominantă și capătă o răspîndire generală în cadrul economiei capitaliste. Afară de perioadele de prosperitate, între capitaliști se dă o luptă din cele mai înverșunate pentru partea de loc pe care o ocupă fiecare pe piață. MARX, C. I 414. «Piața» apare acolo unde și în măsura în care apare diviziunea socială a muncii și producția de mărfuri. LENIN, O. I 91. Piață mondială = sfera schimburilor de mărfuri pe scară internațională. Piață internă v. intern1. (În socialism) Piață organizată = piață dominantă, formată de comerțul de stat și de cel cooperatist, în care prețurile sînt fixate de către stat. Pe măsură ce sectorul socialist de stat în agricultură crește și se întărește, pe măsură ce în mîinile statului se concentrează o cantitate din ce în ce mai mare de mărfuri agricole, crește și influența prețurilor stabile ale pieței organizate asupra prețurilor pieței neorganizate. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 85. – Pronunțat: pia-. – Variantă: (regional) piaț, piațuri (BIBICESCU, P. P. 292, ȘEZ. II 33), s. n.