PERTURBAȚIE, perturbații, s. f. Faptul de a perturba; perturbare. (Atestat în forma perturbațiune) Se constată în toate că sufere de o perturbațiune nervoasă. SLAVICI, O. I 386. Protestă sus și tare în contra intențiunilor ce i se atribuia, că ar voi să aducă turburări și perturbațiuni. GHICA, S. 124. ◊ Perturbații atmosferice = ansamblu de fenomene fizice din atmosferă în urma cărora se strică vremea. – Variantă: perturbațiune s. f.