perpessícius s. m. (fig.) Unitate de măsură în privința capacității de a edita texte cu dificultăți ◊ „Nici măcar un Perpessicius n-a fost de-ajuns (și un «perpessicius» devine, simbolic, unitate de măsură ori o «monetă» a jertfei).” R.lit. 12 I 84 p. 1 (din n.pr. al criticului Perpessicius, care și-a consacrat viața publicării și cercetării operei lui M. Eminescu)

PERPESSICIUS (pseud. lui Dumitru Panaitescu) (1891-1971, n. Brăila), poet, critic și istoric literar român. Acad. (1955). Director general al Bibliotecii Acad. (1957), director al Muzeului Literaturii Române (din 1957) și director-fondator (din 1970) al revistei „Manuscriptum”. Bogată activitate publicistică („Dictando divers”). Lirică evocând experiența războiului („Scut și targă”) sau cu implicații fanteziste și livrești („Itinerar sentimental”). Comentarii critice remarcabile prin erudiție, finețea analizei, eleganță și culoarea stilistică („Mențiuni critice”, „Mențiuni de istoriografie literară și folclor”, „Lecturi intermitente”). Autor al unei ediții monumentale a poeziei eminesciene și, împreună cu I. Pillat, al unei „Antologii a poeților de azi”. Premiul Național (1940).