Definiția cu ID-ul 928300:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PELÍNCĂ, pelinci, s. f. (Regional) 1. (Mai ales la pl.) Bucată de pînză subțire în care se înfașă copiii mici. scutec. Să-mi speli copilul și pelincile lui. SBIERA, P. 291. [Copilul] ți-l dau cu albie, cu pelinci, cu tot ce-i trebuie. ȘEZ. IV 230. ◊ Expr. (Despre copiii mici) A ieși (sau a îi scos) din pelinci = a depăși, a trece de vîrsta alăptării. Copiii... au ieșit acuma din pelinci și au început a se tîrîi dintr-un loc într-altul. La TDRG. 2. Compus: pelincile-domnului = turte subțiri și rotunde, îndulcite cu miere sau cu zahăr. Ciupiră din «pelincile-domnului», turte cu miere și miez de nucă. SADOVEANU, O. II 126. – Pl. și: (învechit) pelince (RUSSO, O. 90).