3 definiții pentru paulician
Explicative DEX
PAULICIAN, -Ă s. m. f. membru al unei secte maniheene creștine din sec. VII-X, bazată exclusiv pe Noul Testament, care pretindea a readuce creștinismul la simplitatea evanghelică. (< fr. paulicien)
Pauliciani m. pl. sectă eretică în Armenia din sec. IX, care avea o mare venerațiune pentru apostolul Pavel, ai cărui urmași se considerau.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
PAVLICIÉNI (PAVLICÉNI, PAULICIÉNI) (< n. pr. Pavel) s. m. pl. Membri ai unei secte care îmbină creștinismul primitiv al apostolului Pavel cu gnosticismul, maniheismul și mazdaismul; preconizau suprimarea ierarhiei bisericești, simplificarea cultului, abolirea cultului icoanelor etc. Au apărut prin anul 660 în Armenia, răspândindu-se în întreg. Imp. Bizantin. Supuși unor persecuții crâncene, au dăinuit până în sec. 12. Au influențat bogomilismul.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M23) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
paulician, paulicienisubstantiv masculin pauliciană, paulicienesubstantiv feminin
- 1. Membru al unei secte maniheene creștine din secolele VII-X, bazată exclusiv pe Noul Testament, care pretindea a readuce creștinismul la simplitatea evanghelică. MDN '00
etimologie:
- paulicien MDN '00