Definiția cu ID-ul 929504:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PARADÍGMĂ s. f. (< fr. paradigme, cf. lat. paradigma, gr. paradigma „model”): 1. totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt. Se vorbește astfel despre p. substantivului, a adjectivului și a verbului (mai ales). Paradigmaticul se află, în text, în raport de solidaritate indisolubilă cu sintagmaticul (v. sintágmă). 2. orice clasă de elemente lingvistice, indiferent de principiul care guvernează reunirea acestora. În concepția lui Ferdinand de Saussure p. reprezintă niște „grupuri asociative”, în care componentele (cuvintele evocate în memorie de un alt cuvânt) sunt reunite doar prin asociații de idei. Relațiile dintre p. grupate în sistemul limbii reprezintă axa paradigmatică. Sunt considerate ca aparținând aceleiași p. două sau mai multe unități lingvistice care se pot înlocui în cadrul aceleiași sintagme. După Roman Jakobson, interpretarea oricărei unități lingvistice presupune în fiecare moment comparația cu elementele asemănătoare, existente în cadrul aceleiași p. care ar putea s-o substituie, precum și raportarea la unitățile coexistente, care aparțin aceleiași sintagme. În felul acesta, sensul oricărui cuvânt ar fi determinat simultan atât de amintirea cuvintelor care i-ar fi putut lua locul în enunț, cât și de influența cuvintelor înconjurătoare din cadrul enunțului.