paracivilizație s. f. (livr.) Stare opusă nivelului de dezvoltare a societății moderne ◊ „Viața se desfășoară într-o arie de paracivilizație, rămânând circumscrisă la rudimentele formelor ei originare.” Cont. 15 XII 61 p. 1 (din para- + civlizație; FC II 176, 177, 181; DN3, DEX-S)