PAGER, pagere, s. n. Receptor alfanumeric pentru mesaje personale. [Pr.: peĭğăr] – Din engl. pager.

PAGER [PEIGER] s. n. receptor alfanumeric de mesaje personale. (< engl. pager)

pager s. n. (comunic.) Aparat cu ajutorul căruia se pot transmite scurte mesaje scrise unei persoane care nu poate fi găsită la telefon ◊ „Oriunde în București, pe stradă, în mașină, în clădiri, puteți primi mesaje de la orice post telefonic. Într-un minut de la apelare, folosind pagerele Motorola, aveți mesajul pe ecranul aparatului dvs. Radiotel, numărul unu în comunicații.” Cotid. 7 VIII 92 p. 3. ◊ „Cumpărați pagerul dvs. Bel Pagette [...]” R.l. 12 V 94 p. 6. ◊ „Pompierul [...] are autorizație de pistol și pager.” ◊ „22” 34/95 p. 3; v. și R.l. 29 IV 94 p. 7, 2 X 95 p. 6, 5 X 95 p. 6, Ev.z. 11 IX 95 p. 1 (cf. engl. americ. to page „a chema cu voce tare”)

PAGER, pagere, s. n. (Anglicism) (Comunic.) Dispozitiv electronic de mici dimensiuni pentru transmiterea unor scurte mesaje scrise și care emite scurte sunete înalte pentru a avertiza persoana care-l poartă că trebuie să dea telefon cuiva. [Pr.: peĭğăr]. – Din engl. amer. to page.

pager (engl.) [pron. peĭğăr] s. n., pl. pagere [pron. peĭğăre]

*pager (angl.) [pron. peĭğăr] s. n., pl. pagere