5 definiții pentru pager


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAGER, pagere, s. n. Receptor alfanumeric pentru mesaje personale. [Pr.: peĭğăr] – Din engl. pager.

PAGER [PÉIGER] s. n. receptor alfanumeric de mesaje personale. (< engl. pager)

pager s. n. (comunic.) Aparat cu ajutorul căruia se pot transmite scurte mesaje scrise unei persoane care nu poate fi găsită la telefon ◊ „Oriunde în București, pe stradă, în mașină, în clădiri, puteți primi mesaje de la orice post telefonic. Într-un minut de la apelare, folosind pagerele Motorola, aveți mesajul pe ecranul aparatului dvs. Radiotel, numărul unu în comunicații.” Cotid. 7 VIII 92 p. 3. ◊ „Cumpărați pagerul dvs. Bel Pagette [...]” R.l. 12 V 94 p. 6. ◊ „Pompierul [...] are autorizație de pistol și pager.” ◊ „22” 34/95 p. 3; v. și R.l. 29 IV 94 p. 7, 2 X 95 p. 6, 5 X 95 p. 6, Ev.z. 11 IX 95 p. 1 (cf. engl. americ. to page „a chema cu voce tare”)

PAGER, pagere, s. n. (Anglicism) (Comunic.) Dispozitiv electronic de mici dimensiuni pentru transmiterea unor scurte mesaje scrise și care emite scurte sunete înalte pentru a avertiza persoana care-l poartă că trebuie să dea telefon cuiva. [Pr.: péĭğăr]. – Din engl. amer. to page.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*pager (angl.) [pron. péĭğăr] s. n., pl. pagere

Intrare: pager
  • pronunție: peiğăr
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pager
  • pagerul
  • pageru‑
plural
  • pagere
  • pagerele
genitiv-dativ singular
  • pager
  • pagerului
plural
  • pagere
  • pagerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pager

  • 1. Receptor alfanumeric pentru mesaje personale.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: