Definiția cu ID-ul 926518:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAȘAPÓRT, pașapoarte, s. n. Document oficial care dă dreptul cetățenilor de a pleca în altă țară, servindu-le acolo ca legitimație. Chestiunea pașaportului era ceva mai grea. GALACTION, O. I 145. L-a cercetat cum cercetează vameșii pașapoartele pasagerilor. C. PETRESCU, Î. II 67. Flagelul... înșală străjerii granițelor și n-are nevoie de pașaport ca să treacă prin toate vămile. ANGHEL, PR. 108. Șezurăm pe acest vas trei zile, fiindcă unii din noi nu aveau pașapoarte. BOLINTINEANU, O. 264. ◊ Expr. (Familiar) A da (cuiva) pașaportul = a îndepărta, a alunga, a expedia (pe cineva). – Variante: (învechit) pasapórt (KOGĂLNICEANU, S. 189), paspórt, pasporturi (NEGRUZZI, S. I 61, KOGĂLNICEANU, S. 3), pașpórt, pașporturi (CONTEMPORANUL, III 575, ODOBESCU, S. I 268, ALECSANDRI, T. 536), s. n.