Definiția cu ID-ul 504420:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pămătúf (pămătúfuri), s. n.1. Feleștioc, mătăuz, pensulă de ras, periuță. – 2. Fard, ruj. Sl. pometuchŭ, din pomesti, pometą „a mătura” (Cihac, II, 519; Tiktin); der. din mag. pemetfű „mătură”, care aparține aceleiași familii, e mai puțin probabilă. Bg. pomatuh (Conev 111) nu ne este sigur; ar putea proveni din rom., ca; i bg. pometuša.