PĂLTIOR, păltiori, s. m. 1. (Mai ales în poezia populară) Păltinaș. Ist pahar e gălbior, Dintr-un suc de păltior. SEVASTOS, N. 157. La marginile țării. Sînt trei păltiori, Nalți și gălbiori. TEODORESCU, P. P. 49. 2. Coacăz sălbatic, cu fructe roșii foarte acre, care crește prin locuri stîncoase și umede din regiunea înaltă a munților (Ribes petraeum); pomușoară.