2 definiții pentru păciuitor
Regionalisme / arhaisme
păciuitor, -oare, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) împăciuitor. 2. (s.m.) persoană care păciuiește.
păciuitór, -oare, adj. Conciliant. – Var. a lui împăciuitor.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Intrare: păciuitor
păciuitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)