2 definiții pentru păciuitor

Regionalisme / arhaisme

păciuitor, -oare, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) împăciuitor. 2. (s.m.) persoană care păciuiește.

păciuitór, -oare, adj. Conciliant. – Var. a lui împăciuitor.

Intrare: păciuitor
păciuitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păciuitor
  • păciuitorul
  • păciuitoru‑
  • păciuitoare
  • păciuitoarea
plural
  • păciuitori
  • păciuitorii
  • păciuitoare
  • păciuitoarele
genitiv-dativ singular
  • păciuitor
  • păciuitorului
  • păciuitoare
  • păciuitoarei
plural
  • păciuitori
  • păciuitorilor
  • păciuitoare
  • păciuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)