Definiția cu ID-ul 504897:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pîine (pîini), s. f.1. Produs alimentar de panificație, pită. – 2. (Mold.) Grîne, cereale. – 3. (Înv.) Lan de grîu, holdă. – 4. Serviciu, slujbă, post. – Var. mold. pîne. Mr. pîne, megl. poini, istr. păre. Lat. panem (Pușcariu 1320; Candrea-Dens., 1388; REW 6198), cf. it. pane, prov., cat. pa, fr. pain, sp. pan, port. pᾶo.Der. pîinar, s. m. (brutar); pîinărie, s. f. (brutărie); pî(i)nișoară, s. f. (varietate de ciuperci, Russula integra).