2 intrări

O definiție


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pârgărí, pers. 3 sg. pârgăréște, vb. IV (reg.) a nu munci, a lenevi, a bate coturile.

Intrare: pârgărire
pârgărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârgărire
  • pârgărirea
plural
  • pârgăriri
  • pârgăririle
genitiv-dativ singular
  • pârgăriri
  • pârgăririi
plural
  • pârgăriri
  • pârgăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: pârgări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pârgări
  • pârgărire
  • pârgărit
  • pârgăritu‑
  • pârgărind
  • pârgărindu‑
singular plural
  • pârgărește
  • pârgăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pârgăresc
(să)
  • pârgăresc
  • pârgăream
  • pârgării
  • pârgărisem
a II-a (tu)
  • pârgărești
(să)
  • pârgărești
  • pârgăreai
  • pârgăriși
  • pârgăriseși
a III-a (el, ea)
  • pârgărește
(să)
  • pârgărească
  • pârgărea
  • pârgări
  • pârgărise
plural I (noi)
  • pârgărim
(să)
  • pârgărim
  • pârgăream
  • pârgărirăm
  • pârgăriserăm
  • pârgărisem
a II-a (voi)
  • pârgăriți
(să)
  • pârgăriți
  • pârgăreați
  • pârgărirăți
  • pârgăriserăți
  • pârgăriseți
a III-a (ei, ele)
  • pârgăresc
(să)
  • pârgărească
  • pârgăreau
  • pârgări
  • pârgăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)