osîrdie (osîrdii), s. f. – Zel, rîvnă, aplicație, asiduitate. – Var. înv. usîrdie. Sl. usrudije (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 231), cf. rus. userdie. – Der. osîrdios, adj. (grijuliu, atent); osîrdnic, adj. (zelos, grijuliu); osîrdui, vb. refl. (a se sili, a se forța). Toate aceste cuvinte sînt înv. Cf. milosîrdie.