Definiția cu ID-ul 924731:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÓRGĂ, orge, s. f. Instrument muzical al cărui mecanism se compune dintr-un sistem de tuburi sonore, puse în acțiune cu ajutorul unei claviaturi și al unor manete de registru, prin care trece aerul suflat de niște foaie. Și ca orgă colosală, geme tot, – se vaitătot. MACEDONSKI, O. I 162. Complexa claviatură a unei imense orge. CARAGIALE, O. III 262. ◊ Fig. Departe, orga surdă a pădurii Cu mii de șoapte, taine de izvoare, Răsună-ncet, răsună lin. IOSIF, V. 104. Culcați sub strășini largi de ramuri, În adîncimi întunecate, Vom asculta orga pădurii, Foșnetul frunzelor în vînt. VLAHUȚĂ, O. A. I 75.