OREȘNIȚĂ, ORAJNIȚĂ (pl. -țe) sf. 🌿 Plantă cu rădăcina terminată cu mici tubercule, de mărimea alunelor, cărnoase și comestibile, cu florile roșii-purpurii plăcut mirositoare; fructele ei sînt niște păstăi lunguiețe; numită și „bobușor”, „fasolică”, „măzărică”, etc. (Lathyrus tuberosus) (🖼 3478): florile de orajniță stropeau cu sînge marginile lanului (S.-ALD.) [srb. orešac, bg. orĕšecŭ].