OPĂCITURĂ s. f. (Ban.,Trans. SV) Confuzie, derută.Noi lăsăm aceaste opâcituri și credem și cu adevărat zicem cu beseareca lui Dumnezău NT 1648, 199^v. Întăresc opăcitură sa în aleanul învățăturiei derepte. CAT B, 13. Etimologie: opăci + suf. -tură. Vezi și opăci, opăcit, opăcitor.