OPĂCIT, -Ă adj. (Regional) 1. Oprit, reținut, împiedicat. Trimișii lui Rakoți opăriți în Moldova. șincai, hr. iii, 230/31. ◊ (Adverbial) Merge opărit (Măceșul de Jos – Băilești). alr ii/i h 67/872. ♦ (Despre vin) Oprit din fierbere (Dobra – Deva), alr ii/105. 2. Zăpăcit, speriat, uluit. cf. com. din ZAGRA – NĂSĂUD, PLOPȘOR, v. o. ◊ Fig. În înalt, nori după nori zburau opăriți ca de spaima unei pedepse. caragiale, o. i, 143. ♦ Ciudat, neobișnuit. Cele care introduc astfel de porturi opărite, pe bună dreptate își primesc cîteodată pedeapsa. iovescu, n. 151. 3. Pocit, monstruos. Acuma nu mai sînt nici un fel dă oameni opăriți pă pămînt. șez. iii, 31, cf. plopșor, v. o., ciaușanu, v. 184. ◊ (Prin analogie) Cu asemenea marda opărită și pocăltită îndrăznim să ne mai lăudăm? m. i. caragiale, c. 23. – pl.: opăciți, -te. – v. opăci^1.