OPĂCI¹ vb. IV. (Regional) 1. Tranz. A opri, a împiedica; a reține, a întîrzia. cf. KLEIN, D. 204, BUDAI-DELEANU, LEX., LB, CIHAC, II, 228, ȘĂINEANU, BARCIANU, ALEXI, W. Ah! Făptuiri ori patimi ne-opăcesc Al vieții-avînt. gorun, f. 29. Puteam fi pe la podu-mare, dacă nu ne opăceai tu, muiere. agîrbiceanu, l. t. 9. Spre a opăci peștele deasupra pînzei lui, vom momi chiar în el. atila, p. 106. M-ai „opăcit' de la lucru. novacoviciu, c. b. ii, 5. Dă-mi pace, nu mă opăci. reteganul, p. i, 62. Nu știu neică ce nu vine; Nu știu cina-l opăcește, Ori lată-său îl sfădește. doine, 151, cf. șez. vii, 182, com. liuba, gr. s. vi, 242, todoran,; GL., ALR 11/141, 219. ◊ refl. Auzind de venirea oștilor ardelenești, se opăcise de la pășirea înainte. șincai, hr. iii, 31/29, cf. lb, cihac, ii, 228. Am plecat tîrziu, căci m-am opăcit mult prin oraș. kev. ciut. iii, 163, cf. barcianu, alexi, w. ♦ A întîrzia sau a opri fermentarea mustului de struguri. cf. h xvii 180. Mat. dialect, i, 263. 2. Tranz. și refl. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli. Ceilalți toți să opăriseră cu totul. zilot, cron. 68. Oile... dacă nu întăîlneau în cale vreun adăpost, care să le ”opă-ceascău... toate săreau în gîrlele Dunării. dragomir, o. m. 233. Îl opăcea... cu blîndă stăruință, v. rom. ianuarie 1956, 41, cf. com. din blaj și din hereclean – zălau, alr ii/102. 3. Tranz. A induce în eroare, a deruta; a buimăci, a năuci, a zăpăci; a necăji. Căutaț să nu vă opăcească cineva pre voi. n. test. (1648), 31^r/30. Din carea s-ar vedea că Vasilie Lupul... bine au știut limba lătinească, de nu m-ar opări vorbele lui Kemeni Janoș. șincai, hr. iii, 47/1, cf. ddrf. Drăgaicele sînt un fel de șoimane, rusalii, sau sfinte cari opăcesc pe oameni, pamfile, s. v. 91, cf. cade. Mai opăcește-l și dumneata, că doară-doară fuge de noi. BENiuc, v. cuc. 22. Se duce vestea în țară că m-ai opărit o vară. Marian, sa. 152. ◊ refl. Da’ăi de se opăcesc, cum se cheamă? lungianu, cl. 155. ♦ (Învechit) A ispiti. Deci să te va opăci ochiul tău cel derept, scoate-l și-l leapădă de la tine. n. test. (1648), 7^r/30. ♦ refl. A înnebuni, a-și ieși din minți. S-a opărit săracul Auzi ce vorbește! rădulescu-codin, î. 281. 4. Refl. A obosi, a se istovi; a se speti. cf. i. golescu, c. 237, 254. 5. Refl. A se poci, a se sluți. cf. ciaușanu, gl. ♦ A se schimonosi, a se strîmba. cf. TOMESCU, GL., LEXIC REG. 83. – prez. ind.: opăcesc. – Din bg. опача, scr. opačiti.