OMORÎ (-or) 1. vb. tr. 1 A lua viața cuiva lovindu-l, rănindu-l de moarte, a ucide: ~ cu toporul, cu un glonte, cu pietre ¶ 2 A lua viața cuiva din întîmplare, a pricinui moartea cuiva, a-l lăsa să moară din lipsă de îngrijire: doctorii l-au omorît ¶ 3 Ⓕ A prăpădi, a istovi: munca îI omoară ¶ 2 4 Ⓕ ~ vremea, a căuta să-i treacă timpul în așa fel încît să nu-i pară prea lung: ca să mai omoare vremea... femeile se pun dis dimineață să încondeieze... ouă (LUNG.) ¶ 5 ~ mustul, a lua mustului putința de a fermenta, turnînd peste el o căldare de must fiert în clocote (CIAUȘ.). II. vb. refl. A-și lua viața, a-și face seama, a se sinucide [vsl. umoriti].