OLICĂI, OLECĂI (-ăesc) vb. refl. ‼ intr. Mold. A se boci, a se aoli: cînd tragi sorocoveții la musteață, de ce nu te olicăești atîta? (CRG.); sunetul fiarălor și a obezilor jalnic glasul robiei olicăesc (CANT.); dacă vede și vede, plînge copilul, plînge și se olicăește (R.-COD.).