OLANDĂ s. f. Pînză (albă) de in, de bună calitate, cu țesătura deasă și fină. cf. ddrf, ȘĂINEANU, BARCIANU, JAHRESBER. X, 200, ALEXI, w., tdrg. Dantelele din pat Tremură-n lumină Pe culcușul tău curat De olandă fină. topîrceanu, p. o. 100. Evit cît mai mult dormitorul, deși albul de olandă al cearșafurilor tot mă cheamă. camil petrescu, u. n. 426. Olanda mesuțelor pătată de ceai. c. petrescu, c. v. 180. Nu o dată ne sculam flămînzi de la masă, lăsînd neatinse șervetele de olandă așezate în chip de flori. i. botez, b. i, 191. Apoi își călcase singur pantalonii de olandă. teodoreanu, m. ii, 164, cf. bl xi, 36, iordan, L. r. 264. Ținuta ei de lucru era un fel de peplum virginal de olandă. vinea, l. i, 71. [Fasolea] să bate cu lingura și să pune între cîrpe de olandă ca oblojeală. Mat. FOLK. i, 701. – pl.: (rar, indicînd varietatea) olănduri. IORDAN, L. R. a. 66, 69. – Din fr. hollande, it. olanda.