7 definiții pentru ok


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OK adv. (americanism; colocv.) De acord!; (foarte) bine ◊ „În sfârșit, totul este OK, teribila și delicata confruntare este încheiată.” R.l. 27 XII 79 p. 15. ◊ „Totul ar fi fost OK.” ◊ „22” 36/93 p. 2; v. și R.lit. 27 XII 79 p. 15; v. și happy-end (1971) [pron. ochéi] (din engl. americ. OK, abreviere din all correct, greșit ortografiat o[ll] k[orrect]; în fr. din 1969, răspândit după 1939-45; Guția A. 1819, Al. Graur în SCL 3/69 p. 349, M. Gheorghiu în Luc. 14 II 81 p. 1, din Old Kinderhook; D. Am.)

O.K. adj. invar., adv. De acord, foarte bine. [Scris și: OK.Pr.: okéĭ] – Din engl. OK.

O.K. /ochei/ adv. de acord! (foarte) bine! (< amer. OK, abr. din all correct)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

O.K./OK [cit. okéĭ] adj. invar., adv.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

O.K. (< engl. ok, abreviere de la all corect, ortografiat greșit o[all] k[orect] sau de la n. pr. O[ld] K[inderhook], porecla președintelui american Van Buren). 1. Adv. De acord; foarte bine. 2. S. n. Acord, aprobare.

O.K. (engl.) am înțeles; se aprobă; în regulă; perfect – Expresia folosită în scris, ca atare, este pronunțată „okei” și provine din engleza vorbită în America.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

OK I. adv. în regulă; bine. II. adj. invar. cumsecade; bun. III. s. n. (pub.) acord.

Intrare: ok
  • pronunție: engl. okéi
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ok
  • ok-ul
  • ok-u‑
plural
  • ok-uri
  • ok-urile
genitiv-dativ singular
  • ok
  • ok-ului
plural
  • ok-uri
  • ok-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)