OGORAȘ s. n. Diminutiv al lui ogor (I 2). L-am privit ieșind la lanul boieresc prin sila zapciilor, iar nu... ca atunce cînd să duce la ogorașul seu. i. ionescu, c. 100/23. Fiecare gospodar cultivă obligator un ogoraș de cînepă și in. sadoveanu, o. ix, 108. Ziua de mîne i se arată cu o lumină copleșitoare, învăluind... ogorașul de piatră. camilar, n. ii, 382. Aici este pămîntul furat din ogorașele voastre! zise Mihai. mihale, o. 120. Spune fratelui așa... Ogorașul să-l brăzdească, După mine să pornească. sevastos, c. 24. – PI.: ogorașe. – Ogor + suf. -aș.