OGLINDEALĂ s. f. 1. (Învechit) Cercetare amănunțită, examinare atentă. Acea sv[î]ntă carte... întru carea au scris... și alte multe de treabă pentru ceale ce sînt, de a cugetăcioase ș-a sîmțecioase prăvitură (adaos marginal: oglindeală). dosoftei, v. s. decembrie 197^v/6. 2. (Regional) Oglinjoară. La trupșor ca cînepa, La obraz ca hîrtia; Două mere roșiele, De să-văd ficiorii în ele, Ca fetele-n oglindele. mÎndrescu, l. p. 92. – pl.: (2) oglindele. – Și: (prin Ban.) ogrindeauă s. f. arh. folk. iii, 48, 52, 152. – Oglindi + suf. -eală.