OGLAVĂ s. f. (Regional) 1. Fiecare dintre cele două curele fixate la capetele hădăragului și dîrjalei îmblăciului și formînd cîte o ureche prin care trece chiuzul; (la pl.) curelele de piele care leagă odîrja de hădărag. Cf. pamfile, a. r.,198, 199, id. i. c. 145, com. marian, hev. crit. iv, 145, șez. vii, 187, viciu, gl., id. s. gl.,frîncu-candrea, m. 103, com. din straja – rădăuți, densusianu, ț. h. 327, chest. ii 70/232, ALR I 922, ALR SN I h 78, A IV 5, LEXIC BEG. 93, glosar reg. ♦ (La pl.; în forma oglagi) Curelele cu care se leagă jugul de hamul calului. com. furtună. 2. Fig. (În forma oglaghie) Om care duce vorbele dintr-o parte în alta spre a învrăjbi (Lisa – Făgăraș), lexic reg. 93. 3. Fig. (În forma oglage) Om slab, fără vlagă, bolnăvicios. cf. pașca, gl. Stai aici ca o oglage, nu știe nimeni ce-ți trebuie. Mat. dialect, i, 285. – pl.: oglăvi. – Și: oglajă (pamfile, i. c. 145, viciu, gl.), ogleajă (pamfile, a. r. 199), oglage (com. marian, chest. ii 70/232, alr sn i h 78/386), oglagă (alr sn i h 78/219), oglavie (rev. crit. iv, 145, alr sn i h 78), oglajie (viciu, s. gl., alr sn i h 78/250, pl. oglăjii), oglagie (alr i 922/247), oglazie (alr sn 1 h 78/362, pl. oglăzii), oglaghie (pamfile, a. r.199, lexic beg. 93, pl. oglăghii), ogladă (dr. v, 215, alr sn i h 78/353, pl. oglade și oglăzi), ogladie (alr i 922/93, 337, 343) s. f.; oglagi, ogladini (alr sn i h 78/325) s. f. pl. – Din scr. oglava.