OGARCĂ s. f. (Rar) Femela ogarului; ogară, ogăroaică. cf. lb, polizu, lm, ddrf, scriban, d. Iapă scurtă și vînoasă... Ea-i ogarcă pe sub foaie, Cît aleargă nu dămoale, Și-i locustă săritoare. alexandri, p. p. 129, cf. h ii 79, iii 243, v 257, xi 5, xvi 405. – pl.: ogarce. – Ogar + suf. -că.