Definiția cu ID-ul 1380642:
Tezaur
OGĂREL s. m. Diminutiv al lui ogar; ogăruș, ogăruț. cf. anon. car, ddrf. Și ne-o tot goni Cu cai, cu șoimei Și cu ogărei. teodorescu, p. p. 60. Pătru cu ogărăii lui. arh. folk. iii, 84, cf. 85. – pl.: ogărei. – Ogar + suf. -el.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de AlecsandraRI
- acțiuni