OFTICĂ, Mold. OFTIGĂ sf. 1 🩺 Tuberculoza plămînilor, ftizie, boală grea, molipsitoare, caracterizată prin desvoltarea în plămîni a unor produse morbide, numite „tubercule”, datorite prezenței microbului lui Koch; bolnavul tușește mereu, scuipă cu sînge și se prăpădește încetul cu încetul: un junghiu... care în puține săptămîni l-a dat într’o ~ galopantă (I.-GH.) ¶ 2 ⊕ Citație (la judecată) [ngr. όχτιχυς].