ODRĂSLIRE s. f. (Învechit și popular) Faptul de a odrăsli. 1. Înverzire, înmugurire. cf. odrăsli (1). cf. LB, POLIZU, LM, GHEȚIE, R. m., BARCIANU, alexi, w. O întîlnea, sara, pe vremea odrăslirii răchiților. camilar, n. i, 21. 2. Naștere, zămislire; creștere, dezvoltare. cf. odrăsli (2). Cu odrăslirea celui ce l-ai purtat în pîntece, lumii blagoslovenie ai înflorit. mineiul (1776), 14^rl/2, cf. 151^v/18. ◊ Fig. Cu umelință roagă... pre toți aciia ce cu învăpăiată rîvnă doresc înaințîrea națiii... întru odrăslirea literaturii... să binevoiască a iscăli catalogul (sec. XIX). cat. man. ii, 280. Și mai cu foc muncea, cu gîndul la odrăslirea aceea a binelui. camilar, n. i, 21. – PI.: odrăsliri. – v. odrăsli.