OCOȘAG s. n. (Transilv., adesea ironic) 1. Cumințenie, deșteptăciune, inteligență. Cf. klein, d. 147, LEXIC REG. 93. 2. Sfătoșenie. Nu se știe ziua cînd îl scarmănă domnul șef și-i taie pofta de ocoșaguri. vornic, o. 265. – PI.: ocoșaguri. – Și: ocșag (klein, d. 147, lb), ocîșag (lexic reg. 23) s. n. – Din magh. okossag.