OCINAȘ² s. n. (Învechit și regional) Rugăciunea „Tatăl nostru”; p. ext. rugăciune (care se spune seara sau dimineața). Să zică ocenașele și această rugăciune. coresi, ap. ccr 29/10. Zi oce-naș rumâneaște, să înțeleagem (a. 1607). cuv. d. bătr. ii, 104/8. Arhiepiscopul ceteaște otcenaș și alte molitve. m. costin, ap. gîdei. Au așezat numere știute de rugăciune otcenaș peste toată zua mirenilor să cetească. n. costin, l. 204. Seara, ...cei doi bătrîni își zic deodată ocinașile. agîrbiceanu, p. m. 154. Nu mai poate omul de tine nici să-și zică ocinașele! rebreanu, i. 44. Ce-i, Tănase? Spui ocinașele? beniuc, m. c. i, 89. Să citești ocenașăle. i. cr. ii, 297, cf. com. din frata – turda, alr ii/i mn 106, 2 789/574. – PI.: ocinașe. – Și: ocenaș (scris și oce-naș), ucinaș (bl ii, 194, i. cr. iv, 192), otcenaș, oscenaș (n. costin, l. 317) s. n. – Din slavon. отъче нашь.