Definiția cu ID-ul 1384534:
Tezaur
OCHITURĂ s. f. Privire, uitătură, căutătură. cf. BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU, DDRF. Văzînd ei așa, au zis ca să se lupte din ochitură. Se uită o dată feciorul împăratului la zmeu și-l înfioră. SEVASTOS, ap. TDRG. – pl.: ochituri. – Ochi2 + suf. -tură.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Ilie Stefanut Cosmin
- acțiuni