Definiția cu ID-ul 1380964:
Tezaur
OCĂCĂITURĂ s. f. Ocăcăit. Cf. lb, lm, barcianu, alexi, w. – PI.: ocăcăituri. – Ocăcăi + suf. -tură.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Mihaela S
- acțiuni
OCĂCĂITURĂ s. f. Ocăcăit. Cf. lb, lm, barcianu, alexi, w. – PI.: ocăcăituri. – Ocăcăi + suf. -tură.