OBSIGĂ s. f. Numele mai multor plante, majoritatea din familia gramineelor: a) plantă cu frunzele liniare sau liniar-lanceolate, cu florile așezate în spiculețe, golașe sau păroase; crește prin semănături; (regional) iarba-ovăzului, iarba-vîntului, odaie, secărea (Bromus secalinus). cf. COTEANU, PL. 14, BRANDZA, FL. 499, PĂCALĂ, R. 25; b) plantă cu tulpina glabră, cu frunze păroase și aspre, cu florile dispuse în spiculețe; rămîne mult timp verde; crește prin locurile cultivate și necultivate (Bromus sterilis). cf. PANȚU, PL. ; c) plantă cu spice asemănătoare cu ale orzului, cu țepi, și așezate în vîrful tulpinii (Bromus mollis). cf. SIMIONESCU, FL. 127; d) plantă cu rădăcini puternice și tulpina înaltă, cultivată pentru furaj (Bromus inermis). cf. NOM. MIN. I, 17, DER; e) plantă cu frunzele rigide și cu spicele verzui sau verzi-gălbui; crește pe coline aride, pietroase și prin tufișuri (Brachypodium pinnatum). cf. BRANDZA, FL., 499; f) plantă cu rădăcina fibroasă și frunzele moi, de culoare verde-închisă, atîrnînd în jos; crește prin păduri și tufișuri (Brachypodium silvaticum). id. ib.; g) zizanie (Lolium perenne). cf. SIMIONESCU, FL. 127; h) sălbăție (Lolium temulentum). PANȚU, PL. ; i) ovăz sălbatic, (regional) odos (Avena fatua). Cf. CIHAC, II, 235; j) alac (Triticum spelta) (Sînnicolau Român – Oradea), ALR II 6 294/316; k) pir (Agropyrum repens). ALR SN III h 638 ; l) neghină (Agrostemma githago) (Firiza – Baia Mare), ALR I 1 936/355. De semeni, seamănă ale tale, că cele striine sînt mai amare decît osfiga grîului (a. 1691). ap. TDRG, cf. COTEANU, PL. 14. Gozurile... de care... trebuie plivite și curățite holdele sînt: ...obsiga... polomida. ECONOMIA, 47/4. 6 stoguri opțigă, coșolină, sacară sacă, ci nu să triiră (a. 1828). IORGA, S. D. XXI, 421. Căzut din cuibul risipit de vînt Subt o obsigă cu-nflorite spice, Un pui pestriț și mic de pitulice Stă înghețat pe-o brazdă de pămînt. CAZIMIR, L. U. 24. De-oi vede că nu mă ia, M-oi duce din jos de moară, Ș-oi cule[ge] obsîgă-n poală, I-oi da mîndrului să moară. BÎRLEA, C. P. II, 102. – Scris și: opsigă (KLEIN, D. 204, BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU, DDRF, ALEXI, W., CANDREA, Ț. O. 51, PAMFiLE, A. R. 149, H X 354, 534, XVIII 168, ALR I 1 936/355, ALR II 6 294/316. – Și : opț'igă, ofs'igă (SCRIBAN, D.), ovs'igă (CIHAC, II, 235, DDRF, GHEȚIE, R. m., BARCIANU, TDRG, ALEXI, W.), ovs'ică (DR. IV, 810), ovăs'ică (SCRIBAN, D.), ocs'igă (POLIZU, BRANDZA, FL. 499, DR. IV, 810), ohs'igă (KLEIN, D. 204, TDRG), ors'iga (BRANDZA, FL. 499, GRECESCU, FL. 632, DR. IV, 810), osigă (COTEANU, PL. 14, KLEIN, D. 204, LB, POLIZU, CIHAC, II, 235, LM, GHEȚIE, R. m., BBANDZA, FL. 499, BARCIANU, GRECESCU, FL. 632, TDRG, ALEXI, W., PĂCALĂ, M. R. 25, SCRIBAN, D., FD II, 151, VAIDA, ALR SN III h 638/95), os'ică (DR. IV, 810, H XI 259), us'igă (BRANDZA, FL. 499, GRECESCU, FL. 639, SIMIONESCU, FL. 127), uz'igă (DDRF, BARCIANU), osch'igă (KLEIN, D. 26, 204, LB, LM, DAMÉ, T. 184, BARCIANU, ALEXI, W., PAMFILE, A. R. 149, SCRIBAN, D., H VI 80), osf'iga, osf'ică (KLEIN, D. 204, TDRG), osh'igă (KLEIN, D. 204), ostigă (id. ib.), of'igă (BARONZI, L. 139, H II 11, 116, 130, VII 223, XI 327, 336, 401, XII 5), oh'igă (H I 343, II 79, III 399, XII 137, 237) s. f. – Din slav. (bg. обснла, ser. ovsika). – Pentru ovăsică, cf. ovăs.