Definiția cu ID-ul 504040:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oborî (obór, -ît), vb. – A prăvăli, a dărîma. Sl. (sb., cr., slov.) oboriti (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 221). Sec. XVII, înv., se folosește azi numai în forma doborî, der. doborîtor, adj. (nimicitor).