2 definiții pentru obertail


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÓBERTAIL, obertaile, s. n. Partea de sus a unui robinet; cap de robinet. [Pr.: -băr-] – Din germ. Oberteil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

óbertail [e pron. ă] (-tail) s. n., pl. óbertaile

Intrare: obertail
  • silabație: o-ber-tail info
  • pronunție: obărtail
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obertail
  • obertailul
  • obertailu‑
plural
  • obertaile
  • obertailele
genitiv-dativ singular
  • obertail
  • obertailului
plural
  • obertaile
  • obertailelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obertail

  • 1. Partea de sus a unui robinet; cap de robinet.
    surse: DEX '09

etimologie: