OBȘTEȘTE adv. (Învechit) 1. Din punct de vedere obștesc (1); avînd în vedere interesul comun, colectiv. A mînca fără a produce este, vorbind obștește, o surpare tiranică asupra dreptului altuia. kogălniceanu, s. a. 79. 2. În comun, împreună. Totdeauna să se afle [la biserica din Tritești] 2 preuți, 2 dascali i un țircovnic unde obștește să slujască (a. 1822). uricariul, xi, 346. Adeseori pierim obștește, Cînd fieștecare Strigînd cu gură mare, La interesul seu în parte ațintește. donici, f. 114. 3. Îndeobște, în general. Doctorii obștește sînt îndatoriți să caute pe ucenici (a. 1803). uricariul, iii, 30. Împreună ne-a durut de o așa întâmplare care obștește pe omenire poate să o aducă cătră o duiasă milostivire (a. 1828). ib. ii, 184. Nu este cu putință de a hotărî obștește dacă este de folos a lepăda strugurii la mustuit sau nu. i. ionescu, c. 195/18. Este obștește cunoscut în lumea cultă... că oamenii se coboară numai din același neam cu maimuțele de astăzi. maiorescu, cr. ii, 77. Este o poezie obștește cunoscută. petică, o. 415. El trebuie să fi trăit zile de zeci de ori mai lungi decît realitatea și suferințe de mii de ori mai crîncene decît obștește. arghezi, t. c. 64. – Obște + suf. -ește.