NUTRIȚIE s. f. Totalitatea proceselor fiziologice prin care un organism viu își procură substanțele necesare creșterii, dezvoltării, obținerii energiei pentru desfășurarea proceselor vitale, refacerii țesuturilor etc.; p. ext. hrănire, alimentare; hrană. Cf. negulici, pontbriant, d., lm, barcianu, alexi, w. Spălați-vă zilnic corpul cu apă rece. .. dacă voiți să favorizați nutrițiunea generală a corpului. f (1906), 32. După ce a făcut analiza elementelor, trece la filozofia socială, studiind funcțiunile de nutrițiune. petică, o. 485. Artritismul ar fi urmarea unei „încetiniri în nutrițiune”. ygrec, m. n. 39. Asigurarea unor condiții bune de nutriție. contemp. 1953, nr. 365, 5/1. Frunzișul din rozetele buchetelor asigurînd nutriția pomului... nu mai stimulează dezvoltarea ramurilor. bordeianu, p. 285. Condițiile... de viață și de nutriție. c. antonescu, p. 96. Cantitatea de apă absorbită de plante este mai mare decît ar fi necesar numai pentru funcțiunile de nutriție. agrotehnica, i, 118. – pl.: nutriții. – Și: (rar) nutrițiune s.f. – Din fr. nutrition, lat. nutritio.