NUMĂR¹ s. n. I. 1. (De obicei urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Cantitate de elemente de același fel care intră într-o înșiruire sau într-un tot; rezultatul unei comparări a două mărimi de același fel; măsură (I 2), cantitate, valoare (exprimată în cifre); sumă, cifră, cîtime; (regional) număruș (1). Spune-mi, Doamne, cumplitul mieu și numărul dzilelor mele. PSALT. HUR. 33^r/8. Spure-mi, Doamne, măsura (numărul HD) zilelor meale cîte-s. PSALT. 74. Înțelepciunii lui nu e măsură (numărul HD). ib. 303. Mii de oameni vînă, cît nu iaste puteare numărului să-i iai seama, CORESI, EV. 333, cf. 359. Dzeastrele, ce să cade să dea cela... stă pre giudeț să răspundză, ce să dzice numărul și cit va fi dzeastrea, mult, au puțin. PRAV. 204, cf. ANON. CAR. De s-ar fi vrut săvîrși muncile iadului, la o sută de mii de ani sau ori în ce număr mai mult ai putea socoti, pre adevăr iadul ar fi o nimica (a. 1700). GCR I, 338/20. Toate supărările cîte am suferit noi acolo sînt întru un număr așe de mari (cca. 1750-1780). id. ib. II, 82/36. Numărul este o adunătură de unime ori de lucruri adunate, AMFILOHIE, E. 5, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB. Numărul versurilor ce compun o strofă nu poate să fie mai mic de patru, nici mai mare de zece. HELIADE, O. II, 170. Numărul copiilor, în analoghie cu acii în vîrstă și cu bătrînii, din norocire să află peste toate proporțiile seau analoghiile cunoscute în statistică, AR (1830), 11/29. Numărul celor ce mor de ciumă crește cu ivirea primăverii, CR (1833), 63²/45. Numărul școlarilor ce au urmat pe anul acesta în școalele publice să suie pînă [la] 2900. ib. (1834), 911/27. Lucrările comitetului nu vor fi valabile de nu vor fi subscrise de trei din membrii lui, ...adunați în acest număr. ap. GHICA, a. 799. Niciodată astă lună... Mai mult număr de cadavre de atunci n-a luminat, ALEXANDRESCU, m. 22. Părțile ce alcătuiesc ghemul cerebral cuprind, în număr imens, urme de ale excitațiilor primite anterior de capetele nervilor, CONTA, O. C. 54. Boierul acela de mult bănărit ce avea, nu-i mai știa numărul. CREANGĂ, p. 67. Fie-n mare sau mic număr, / neputincioși sînt cei nemernici, MACEDONSKI, O. I, 101. Una sau mai multe unități... la un loc, formează... un număr, CLIMBESCU, a. 5, cf. 68. Consiliul de familie se va compune cel puțin de cinci rude... iar cînd despre partea unuia din părinți nu ar fi rudenii ca să se poată îndeplini acest număr, lipsa să se îndeplinească cu rude de partea celuilalt părinte, HAMANGIU, C. C. 93. Numărul lor se mări ocupînd întreg trotuarul. SAHIA, n. 108. Peste 5 la sută din numărul țăranilor lucrează în păduri, YGREC, m. n., 151. Prin marele număr al neologismelor... limba lui Odobescu dobîndește un anumit caracter artificial, VIANU, m. 181. Numărul mereu crescînd al spectatorilor... [dovedește] interesul viu cu care publicul nostru nou urmărește creația teatrală, CONTEMP. 1953, nr. 363, 1/2. Numărul zilelor de îngheț în această lună este foarte mic. AGROTEHNICA, I, 269. Concentrația molară a apei este egală cu numărul de molecule-gram de apă într-un litru de apă. CHIM. AN. CALIT. 42. Ne trebuiesc date precise. Numărul de vagoane, de unde pleacă și unde ajung, BARBU, Ș. n. 68. Funcționalitatea mobilei diferă după numărul membrilor unei familii și după preocupările lor. CONTEMP. 1962, nr. 806, 2/1. Lupul din număr mănîncă (= de omul necinstit este greu să te aperi), ZANNE, P. I, 524. ◊ (Învechit) Numărul cel mic = scăzătorul. AMFILOHIE, E. 22. (Învechit) Numărul cel mare = descăzutul. id. ib. (Regional) Bani de număr = (bani) numerar. cf. ALR II 3 631/219. ◊ (Precedat de „la”, „pe”, învechit, „de”, „cu”, folosit ca complement de relație după un numeral sau un adverb ori un adjectiv de cantitate) Strînseră-se la împăratul bărbați aleși... ca la 55 cu numărul (a. 1648). GCR I, 133/6. Turci să fie perit 120000 pe număr, NECULCE, L. 250. Au văzut de față moartea fiilor săi, carii era cinci cu numărul, ȘINCAI, HR. I, 121/3. Începătoarele lucrări cele mai alese ale minții sînt patru cu numărul (a. 1826). GCR I, 253/18. Optsprezece la număr, DRĂGHICI, R. 121/3. Adunîndu-se boierii, 47 la număr, Lăpușneanul se puse în capul mesii. NEGRUZZI, S. I, 150. Puțini erau la număr ostașii României, ALEXANDRESCU, O. I, 82. Noi, școlarii, care eram peste patruzeci la număr, ne-am împrăștiat pe la casele noastre, CREANGĂ, O. 253. Sînt trei la număr. F (1906), 21. ◊ loc. adj. și (rar) adv. Fără (de) număr = nenumărat (2); p. ext. imens. Cad... ca picăturile fără de număr, nevoi și năpăști. CORESI, EV. 234. Ai venit să mîntuiești ruda noastră derept mila ceaia fără de număr. id. ib. 441, cf. 395. Și zise Arhanghel: pasă spre sfîntă de vezi unde să muncescu făr de număru năroade păcătoși (a. 1580). cuv. D. BĂTR. II, 342/3. Păcatele mele cele fără de număr le piiarde (cca 1633). GCR I, 80/20. Și după moarte ciudese fără de număr au făcut, VARLAAM, C. 396. Cu oaste fără număr... venise, URECHE, L. 95. Au intrat cu săbiile în dînșii și... turcii fără număr au perit. IST. Ț. R. 60. Au strîns păgînul oști fără număr, pă apă și pă uscat. R. POPESCU, CM I, 251. Voi să arăt cu ce groază își vede judecata bătrînului păcatele sale cele trecute și fără număr, HELIADE, O. II, 16. Oștiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez. ALEXANDRESCU, m. 14. Șerpoind prin apă, pluteau și s-alungau... Delfini fără număr, ALECSANDRI, P. I, 238. Sărutări fără de număr El îi soarbe de pe gură. EMINESCU, O. I, 104. Doar aceia-s chiar Novacii, Căpitani vestiți în țară: Oastea mea fără de număr N-ar putea să-i scoat-afară! IOSIF, v. 81. Dorm tristele galere... Furtunile fără de număr Le-au înecat răzbunătoare. MINULESCU, v. 31. Ei văzură cum coboară Pe cărări de plai ciobanii, Cînd pe soare, cînd pe ploaie, Vreme multă, fără număr. TOPÎRCEANU, B. 22. Am dus atîți răniți căzuți, în spate! Fără număr! D. BOTEZ, f. S. 15. Taina celor taine fără număr Înnădite și încrucișate Între creștet, inimă și umăr. ARGHEZI, f. 44. Avusese neveste fără număr. PAS, Z. I, 101. (Legat de adjectivul „mult” prin prepoziția „de” sau, învechit, urmînd direct după acesta, exprimă ideea de superlativ) Să ia sama tătarilor, pre care i-au prins vii... după ce au aflat mulțime de dînșii fără număr de mult (a. 1710). GCR I, 362/24. Au luat avuție multă fără număr. IST. Ț. R. 91. Înțelegînd ei că doi sau trei negoțitori s-au înturnat de acolo bogați, nu socotesc că alții mulți fără număr au pierit întru același drum. MAIOR, P. 4. Cu număr = numărat², socotit; p. ext. limitat; puțin numeros. E măsurată viața mea, puși sînt aii miei cu număr (a. 1633). GCR I, 82/18. Dzîlele cu număr mi-s la tine-n palmă (a. 1673). id. ib. 211/29. Den ceale ce-s cu număr nu se cade să ascunză cineva, BIBLIA (1688), [prefață] 4/29. ◊ loc. adv. În număr = socotit după număr¹ (I 1), cu socoteală; p. ext. complet, exact. De a luat vite în număr a le da înapoi [trebuie]. PRAVILA (1814), 58. Aduse toate mațele și le dete iarăși în număr, ISPIRESCU, L. 66. ◊ loc. prep. În (sau din) numărul... = printre, dintre... Iuda... era den numărul celor doisprăzece. n. TEST. (1648), 99²/3. Acesta au fost din numărul celor 70 de ucenici, ib. 173^v/18. Cel de bun neam de va trăi fără vreo dregătorie, nu să cade să se puie în numărul celor vii (a. 1713). GCR II, 7/24. Scoate-mă din numărul celor ce merg la vînat. GORJAN, H. I, 4/20. Face parte din numărul celor fericiți, LM. ◊ expr. A nu (mai) avea număr = a fi peste măsură de numeros. Marea mare e și e largă, acie godine cîte nu au număru. PSALT. HUR. 87^r/19. Venriră lăcuste și omide cîte nu avea număr. id. 89^v/2. Pe cîți mișăi au miluit și săraci, și ăți au scos din robie, zic, că aceia n-au număr. ANON. CANTAC., CM I, 91. Lucruri ca aceste n-avea număr (sfîrșitul sec. XVIII). LET. III, 198/8. Faclele nu mai aveau număr, BĂLCESCU, m. v. 395. Un număr de... = cîțiva. Grigore Matei Ghica..., fu de asemenea domn un număr de ani. n. a. BOGDAN, C. m. 158. După un număr de ani [casele] n-au mai putut rezista, BOGZA, C. O. 241. Spații An, ale căror curbe autoparalele sînt definite... de un număr de ecuații lineare, VRĂNCEANU, G. D. II, 5. (Pleonastic; precedînd un numeral) Un număr de 48 de unități școlare... își desfășoară activitatea în limba maghiară, SCÎNTEIA, 1968, nr. 7 881. Un număr mare de... sau un mare număr de... (sau, rar, din...) = (foarte) mulți. Un mare număr din popoarele vechi și noi au executat aceeași metaforă, VIANU, m. 17. Nu se poate găsi un singur portaltoi universal... de aceea, prunul se altoiește pe un număr mare de portaltoi. BORDEIANU, P. 34. În industria regiunii Hunedoara lucrează un mare număr de tineri, SCÎNTEIA, 1962, nr. 5 407. ♦ (Cu sensul reieșind din context) Mulțime (1). Colonii romani... se văzură copleșiți de numărul dușmanilor, BĂLCESCU, m. v. 7. Plecasem... cu gînd de a merge să vizitez Brusa... vestită prin numărul minaretelor. ALECSANDRI, O. P. 281. De ce uitați că-n voi e număr și putere? Cînd vreți, puteți prea lesne pămîntul să-mpărțiți. EMINESCU, O. I, 59. Se întrecuse cu numărul paharelor, C. PETRESCU, Î. II, 144. Fabricanții de hîrtie ca și tipografii nu vor avea niciodată să se plîngă de numărul scriitorilor, ARGHEZI, T. C. 42. 2. Categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar și mai multe exemplare ale aceluiași obiect. Număruri sînt trei: de unul, de doi... și de mulțime. ST. LEX. 235, cf. POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W. De obicei limba deosebește cele două numere ale unui cuvînt. IORDAN, G. 16. Numărul joacă un rol important în limbă, PUȘCARIU, L. R. I, 148. Forma dialectală a articolului posesiv „a” pentru toate genurile și genurile și numerele este înlocuită cu forma literară, VIANU, m. 144. 3. Semn grafic sau grup de semne grafice care reprezintă un număr¹ (I 1); cifră. Acel înțelept de la Solunt a dovedit că în numele lui Mehmet se cuprinde numărul lui Antihrist... Numărul lui este 666. SADOVEANU, O. XIII, 473. ◊ expr. (Argou) A face numărul cinci = a fura. cf. ZANNE, P. v, 171, IORDAN, L. R. a. 496. 4. (Regional; În construcțiile) De-a numerele sau d-a numeri, în numere = numele unui joc de copii; țintarul. cf. ALR II 4 346/172, 192, 284, 314, 514. II. 1. (Învechit) Cifră care indică cronologia zilelor, a anilor, a zodiilor. De va tuna în numărul vițelului, în Țarigrad va fi bucurie, PARACLIS (1639), 254. De va tuna în numărul racului atunce un om mare va muri. ib. 255. Începătura aceștii luni a lui septevrie iaste începătura numărului anului, VAARLAM, C. 354, cf. COD. PUȘC. 84. Dă va tuna în număr berbecelui dăspre răsărit, va fi robie și peire multă (a. 1799). GCR II, 164/24, cf. 165/4. Cînd se va cutremura pămîntul în numărul berbecelui, a cetit dascalul Pamfil în gromovnicul lui, va fi vrajbă și tăiere între împărați. SADOVEANU, O. XIII, 455. 2. Număr¹ (I 3) utilizat pentru identificarea unui obiect dintr-o mulțime de obiecte sau clase de obiecte clasificată după o anumită regulă. În toate capetele toate, soroacele le-am pus cu număr carele să cheamă sloveneaște stih. n. TEST. (1648), [prefață] 5^v/9. În sala pentru petreceri... [căutînd] numerii scaunelor. AGIRBICEANU, L. T. 116. În lada cu numărul 5 sînt mătăsuri, CAMILAR, n. I, 301. Eu vă spun încă o dată că în magazia numărul 8 nu s-a ascuns nimic. DEMETRIUS, C. 17. Ionul de cesiu este ionul elementului cu cea mai mare greutate atomică și cu cel mai mare număr de ordine din grupă. CHIM. AN. CALIT. 108. ♦ Succesiune de cifre corespunzătoare unui anumit post telefonic, unui post militar etc.; p. ext. postul respectiv. Pe urmă a cerut un număr de telefon. CAMIL PETRESCU, U. n. 69. Sentinelele... anunțau că la numerele unde se aflau e bine. SADOVEANU, m. C. 58. ♦ Cifră sau succesiune de cifre folosite ca indice de mărime, de calitate etc.; spec. cifră sau succesiune de cifre care servește ca unitate de măsură pentru încălțăminte, îmbrăcăminte. Se vedeau și pantofii... pe care Ana îi socoti cu două numere măcar mai mari ca ai ei. C. PETRESCU, C. v. 355. Fusesem foarte bine primiți de un domn impunător, gras, roș, tuns numărul zero. BRĂESCU, O. a. II, 124. [Un picior] de lemn aidoma ca al tatei. Cred că este același număr, SAHIA, n. 21. Alicele se înseamnă cu numere după mărimea lor. STOICA, VÎN. 39. ◊ expr. Numărul unu v. unu. ♦ Cifră matricolă; p. ext. bucată de postav, placă de metal etc. pe care este însemnată această cifră sau succesiune de cifre și pe care elevii și unele categorii de slujbași publici le poartă vizibil pe îmbrăcăminte. Dacă vezi o elevă de-a noastră, ia-i numărul, SEBASTIAN, T. 222, cf. 208. ◊ Număr de pontaj = plăcuță (metalică) pe care se află înscris un număr de ordine și pe care muncitorii o depun la intrarea lor în fabrică, ca dovadă a prezenței la serviciu. DM 641. 3. Cifră gravată pe reversul unei monede; p. gener. reversul unei monede. Într-un colț se auzi sunînd un ban, s-a început „orleancau, un feliu de joc în ”pajură ori număr„, CONTEMPORANUL, III, 571. Există un joc al pruncilor, care constă întru aceea că aruncînd unul dintre dînșii o monedă în sus, ceilalți trebuie să ghicească: cu care parte e în sus și cu care în jos, cu număr sau cu pajură? MARIAN, O. I, 145. 4. Fiecare dintre exemplarele unei publicații periodice care face parte din același tiraj sau serie. Cu numărul trecut am dat afară planul și înștiințarea pentru Curierul rumânesc pe anul viitor, CR (1829), 2972/20, cf. 4272/10. Vezi trecutul număr al gazetei, AR (1839), 62/31. În numerile trecute din ianuarie, BĂLCESCU, ap. GHICA, a. 490. În unul din numerii săi, Curierul a publicat ”Ghioaga lui Briar„. ALECSANDRI, S. 80, cf. 98. Primele două numere, numerele de reco-mandație ale unei reviste, MAIORESCU, cr. II, 34. D. Maiorescu a publicat în ”Convorbiri„ două critici literare, una în numărul din septembrie și alta în cel din aprilie, GHEREA, ST. cr. II, 56. Numărul acesta [de revistă] se trimite tuturor abonaților noștri, F (1906), 12. Mă duc la gazetă... Trebuie să pregătim numărul 26, care apare sîmbătă. CAMIL PETRESCU, O. III, 209. Numărul trei din ”a. B. C. ...Z agrar modern„ n-a mai apărut, GALAN, B. II, 94. Ultimul număr al revistei ”Luceafărul". GL 1962, nr. 419, 2/3. 5. Parte, bucată dintr-un spectacol de varietăți, din repertoriul unui artist de circ etc.; p. ext. persoană care interpretează această parte. Părea un scamator care... se pregătește pentru un număr final. C. PETRESCU, Î. I, 13. Am uimit asistența... făcînd roata gigantică, număr senzațional care ilustra educația sportivă a școalei. BRĂESCU, O. a. II, 119. Fiecare număr a fost executat cu o strălucită măiestrie și cu plăcere creatoare. CONTEMP. 1954, nr. 379, 1/1. ♦ fig. Personaj bizar, original. Copila asta uimitor de precoce, era un număr de senzație în lumea diplomatică de la Terapia, BART, E. 39. – pl.: numere și (învechit) număruri, (învechit, rar) numărure (BV I, 191), (regional, m.) numeri. – Și: (învechit și regional) numer (pl. și numere, ALR II 2 360/29), (regional) numur (ȘEZ. v, 114, ALR II 2 360/365, 605), lumăr (ALR II 2 360/872, 886, 928, 2 363/886) s. n. - lat. numerus.