NOTĂREASĂ s. f. (Transilv.) Notărășiță. O să vie preoteasa și notăreasa. rebreanu, nuv. 235. Notăreasa, cu toate silințele, nu fusese în stare să învețe nici o boabă ungurește. id. i. 206, cf. 371. Trebui să primească suplinitoare pe fata moașei, pe preuteasă și pe notăreasă. t. popovici, se. 53, cf. 474. – pl.: notărese. – Notar¹ + suf. -easă.