Definiția cu ID-ul 1358775:

Tezaur

NORIȘTE s. f. (Transilv., Ban.) Cer înnorat, atmosferă care prevestește ploaie. Afară e înnourat, e nouriște. marian, s. r. i, 249, cf. pamfile, văzd. 62. E cu noriște. alr i 1 234/190, cf. 1 228/164, 1 234/166. – Accentuat și: noriște. alr i 1 234/166. – pl.:? -Și: nouriște s. f.Nor1 + suf. -iște.