NON-AUTONOMIE s. f. (cf. lat., fr., it., engl. non + fr. autonomie, it. autonomia, gr. autos „însuși” + nomos „lege”): lipsă de independență semantică și sintactic-funcțională a unui cuvânt; lipsă de sens lexical suficient și de funcție sintactică determinată. Termen folosit în sintagmele non-autonomie semantică, non-autonomie sintactică și non-autonomie funcțională (v. și autonomie).